Dăunătorii sunt acea categorie de plante, viețuitoare și microorganisme care produc pagube în exploatațiile agricole, atacând plantele de cultură. Există o mare varietate de dăunători, însă în materialul de față ne vom referi la cei care afectează culturile de legume și la cele mai eficiente metode pentru a scăpa de ei.
Metodele agrotehnice
În categoria metodelor agrotehnice intră majoritatea lucrărilor agricole care se efectuează în perioada de repaus vegetativ, dar și după momentul semănatului. Efectuate în mod corect și respectând calendarul agricol, aceste lucrări previn apariția dăunătorilor, sau diminuează considerabil intensitatea atacurilor acestora. Astfel, în urma lucrărilor de pregătire a solului efectuate în sezonul rece, ouăle insectelor, sporii de ciuperci și semințele buruienilor sunt îngropate adânc în pământ și nu se mai pot dezvolta în condiții optime pentru a da naștere unei noi generații de dăunători.
Totodată, și lucrările efectuate în perioade de vegetație contribuie la eliminarea dăunătorilor, cea mai importantă operațiune fiind prășitul, care are ca principal scop distrugerea buruienilor.
Metodele chimice
Se bazează pe folosirea de substanțe chimice denumite generic „pesticide” care au rolul de a preveni atacurile dăunătorilor și de a-i distruge pe aceștia, în cazul în care atacul deja s-a produs. Astfel, împotriva insectelor se folosesc o serie de insecticide pentru culturile de legume, în timp ce buruienile se combat cu ajutorul erbicidelor. De asemenea, fungicidele sunt substanțe care previn și combat bolile provocate de diferite ciuperci și bacterii.
Aceste substanțe se administrează sub formă de soluții cu care se stropesc culturile, fiecare specie necesitând anumite tratamente, în funcție de tipul dăunătorilor specifici.
De asemenea, din categoria pesticidelor mai fac parte nematocidele – folosite împotriva viermilor de pământ, moluscoidele – eficiente împotriva moluștelor precum melcii sau limacșii, acaricidele – recomandate împotriva acarienilor și rodenticidele – pentru combaterea rozătoarelor.
Metodele biologice
Metodele din această gamă constau în folosirea unor organisme vii care sunt inamicii naturali ai dăunătorilor. Cel mai cunoscut exemplu de metodă biologică este folosirea pisicilor împotriva șoarecilor, metodă ce poate fi pusă în practică și în cazul grădinilor de legume. Totodată, păsările sunt inamici redutabili pentru o serie de insecte care atacă plantele. Chiar și anumite insecte precum păianjenii sau viespile pot fi folosite în combaterea unor specii dăunătoare pentru culturi.
Astfel de metode sunt recomandate în special în culturile bio, acolo unde nu pot fi administrate tratamente chimice din categoria celor menționate anterior.
Metodele mecanice
Aceste metode presupun îndepărtarea dăunătorilor de pe suprafața plantelor precum și a părților contaminate. Astfel, în cazul atacurilor unor insecte care pot fi zărite cu ochiul liber, frunzele plantelor pot fi scuturate și curățate manual, pentru a îndepărta dăunătorii. De asemenea, părțile uscate sau afectate în urma atacurilor, precum și cele pe care se observă ouă sau larve de insecte, trebuie îndepărtate.
Metodele fizice
În general, aceste metode includ lucrările de întreținere a culturilor de legume precum și o serie de măsuri ce pot fi luate pentru protecția acestora. Aminteam mai sus de îndepărtarea părților afectate, operațiune care trebuie continuată cu distrugerea acestora, pentru a preveni răspândirea dăunătorilor sau a agenților patogeni care provoacă boli. Cea mai eficientă cale de distrugere este arderea resturilor vegetale, iar aceasta reprezintă o metodă fizica de luptă împotriva dăunătorilor.
În același timp, montarea unor plase speciale împotriva insectelor, instalarea de capcane sau a unor folii de protecție sunt alte operațiuni care pot fi încadrate tot în categoria metodelor fizice.
Nu in ultimul rând, trebuie să acorzi o importanță deosebită și condițiilor de mediu, pentru că acestea constituie un factor determinant pentru apariția multor dăunători. De exemplu, umiditatea excesivă sau lipsa acesteia, precum și temperaturile ridicate, pot avea ca urmare apariția unor atacuri care se dezvoltă în astfel de condiții.
